dominion
DOMINIÓN, dominioane, s.n. Nume mai vechi dat statelor din afara insulelor britanice care fac parte din Imperiul Britanic, având statut de suveranitate şi egalitate în drepturi cu metropola. [Pr.: -ni-on] – Din fr. dominion.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOMINI//ÓN ~oáne n. Fiecare dintre statele care formau Uniunea Britanică, care duceau aceeaşi politică ca metropola şi se bucurau de o anumită independenţă. [Sil. -ni-on] /<fr. dominion
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DOMINIÓN s.n. Stat care făcea parte din Imperiul britanic (azi din Commonwealth), depinzând de metropolă şi având numai formal o oarecare autonomie. [Pron. -ni-on, pl. -oane. / < fr., engl. dominion].
(Dicţionar de neologisme)
DOMINIÓN s. n. stat, teritoriu care făcea parte din imperiul britanic (azi din Commonwealth), bucurându-se de o anumită independenţă. (< fr., engl. dominion)
(Marele dicţionar de neologisme)
dominión s. n. (sil. -ni-on), pl. dominioáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOMINI//ÓN ~oáne n. Fiecare dintre statele care formau Uniunea Britanică, care duceau aceeaşi politică ca metropola şi se bucurau de o anumită independenţă. [Sil. -ni-on] /<fr. dominion
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DOMINIÓN s. n. stat, teritoriu care făcea parte din imperiul britanic (azi din Commonwealth), bucurându-se de o anumită independenţă. (< fr., engl. dominion)
(Marele dicţionar de neologisme)
dominión s. n. (sil. -ni-on), pl. dominioáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)