domiri
[Conjugare]
DOMIRÍ vb. IV v. dumeri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
domirí (-résc, -ít), vb. – 1. (Înv.) A linişti, a potoli, a împăca. – 2. (Refl., înv.) A ceda, a se preda. – 3. (Refl.) A înţelege, a se convinge. – 4. A lămuri, a explica. – Var. dumiri, dumeri. Sl. miriti sę „a face pace”, de la mirŭ „pace”, cf. omiriti „a împăca”; trebuie presupusă adăugarea pref. exhaustiv do-, ca în cazurile doborî, dogori, etc. Totuşi, după Cihac, II, 193, acest cuvînt se explică în general prin sl. *domĕriti „a măsura complet”, cf. rus. domjeriti „a măsura ce lipseşte” (Tiktin; Berneker; Candrea; Scriban), cu toate că explicaţia este sub toate aspectele insuficientă (însuşi Tiktin remarcase că primele două sensuri nu se potrivesc cu acest ultim etimon). – Der. nedumerit (var. nedomirit), adj. (care nu înţelege); nedumerire (var. nedomirire), s.f. (îndoială, întrebare).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
domirí (-résc, -ít), vb. – 1. (Înv.) A linişti, a potoli, a împăca. – 2. (Refl., înv.) A ceda, a se preda. – 3. (Refl.) A înţelege, a se convinge. – 4. A lămuri, a explica. – Var. dumiri, dumeri. Sl. miriti sę „a face pace”, de la mirŭ „pace”, cf. omiriti „a împăca”; trebuie presupusă adăugarea pref. exhaustiv do-, ca în cazurile doborî, dogori, etc. Totuşi, după Cihac, II, 193, acest cuvînt se explică în general prin sl. *domĕriti „a măsura complet”, cf. rus. domjeriti „a măsura ce lipseşte” (Tiktin; Berneker; Candrea; Scriban), cu toate că explicaţia este sub toate aspectele insuficientă (însuşi Tiktin remarcase că primele două sensuri nu se potrivesc cu acest ultim etimon). – Der. nedumerit (var. nedomirit), adj. (care nu înţelege); nedumerire (var. nedomirire), s.f. (îndoială, întrebare).
(Dicţionarul etimologic român)