DOMNÉSC, -EÁSCĂ, domneşti, adj. 1. Care aparţine domnului (3), privitor la domn; care emană de la domn; care aparţine curţii domnului. ♦ Bogat, îmbelşugat; elegant. 2. (În sintagmele) Mere domneşti = varietate de mere mari, de culoare gălbuie-portocalie dungată cu roşu. Măr domnesc = soi de măr care produce asemenea mere. – Domn + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOMNÍ, domnesc, vb. IV. Intranz. A conduce un principat, o ţară, o împărăţie în calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stăpânitor, a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă. 3. Fig. (Despre o înălţime, o clădire etc.) A domina (2). – Din domn.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOMN//ÉSC ~eáscă (~éşti) 1) Care este caracteristic pentru domni; de domn; voievodal. 2) Care este caracteristic pentru păturile privilegiate; boieresc. ♢ Măr ~ varietate de măr cu fructe mari, de culoare gălbuie-portocalie dungată cu roşu. /domn + surf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A DOMN//Í ~ésc intranz. 1) A fi domn al unei ţări. 2) fig. A trăi ca un domn; a duce o viaţă din belşug; a huzuri; a se lăfăi. 3) fig. (despre linişte, pace, ordine) A avea loc în exclusivitate. 4) fig. (despre forme de relief, clădiri) A se înălţa impunându-se prin proporţii şi măreţie. ♢ Muntele ~eşte deasupra întinderii. /v. a domni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
domnésc adj. m., f. domneáscă; pl. m. şi f. domnéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
floáre-domneáscă s. f., g.-d. art. flórii-domnéşti; pl. flóri-domnéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rug-domnésc s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
domní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. domnésc, imperf. 3 sg. domneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. domneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CĂMARĂ DOMNEÁSCĂ s. v. tezaur, vistierie.
(Dicţionar de sinonime)
DOMNÉSC adj. (IST.) voievodal, (înv.) gospod, stăpânesc, vlădicesc. (Palatul ~; sceptru ~.)
(Dicţionar de sinonime)
CARTE DOMNÉASCĂ s. v. hrisov.
(Dicţionar de sinonime)
FLOARE-DOMNEÁSCĂ s. v. garoafă de munte, garoafă sălbatică, garofiţă, surguci, toporaş, violetă, viorea.
(Dicţionar de sinonime)
SALCIE-DOMNEÁSCĂ s. v. răchiţică.
(Dicţionar de sinonime)
LOCOTENENT DOMNÉSC s. v. regent.
(Dicţionar de sinonime)
LOCOTENENŢĂ DOMNEÁSCĂ s. v. căimăcămie.
(Dicţionar de sinonime)
BUSUIOC-DOMNÉSC s. v. rezedă, rozetă.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-DOMNEÁSCĂ s. v. botroş, cinteză, sticlete.
(Dicţionar de sinonime)
CIUPERCĂ DOMNEÁSCĂ s. v. pitarcă.
(Dicţionar de sinonime)
DOMNÍ vb. (IST.) a cârmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpâni, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui. (Ştefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOMNÍ, domnesc, vb. IV. Intranz. A conduce un principat, o ţară, o împărăţie în calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stăpânitor, a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă. 3. Fig. (Despre o înălţime, o clădire etc.) A domina (2). – Din domn.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A DOMN//Í ~ésc intranz. 1) A fi domn al unei ţări. 2) fig. A trăi ca un domn; a duce o viaţă din belşug; a huzuri; a se lăfăi. 3) fig. (despre linişte, pace, ordine) A avea loc în exclusivitate. 4) fig. (despre forme de relief, clădiri) A se înălţa impunându-se prin proporţii şi măreţie. ♢ Muntele ~eşte deasupra întinderii. /v. a domni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
domnésc adj. m., f. domneáscă; pl. m. şi f. domnéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
floáre-domneáscă s. f., g.-d. art. flórii-domnéşti; pl. flóri-domnéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rug-domnésc s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
domní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. domnésc, imperf. 3 sg. domneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. domneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CĂMARĂ DOMNEÁSCĂ s. v. tezaur, vistierie.
(Dicţionar de sinonime)
DOMNÉSC adj. (IST.) voievodal, (înv.) gospod, stăpânesc, vlădicesc. (Palatul ~; sceptru ~.)
(Dicţionar de sinonime)
CARTE DOMNÉASCĂ s. v. hrisov.
(Dicţionar de sinonime)
FLOARE-DOMNEÁSCĂ s. v. garoafă de munte, garoafă sălbatică, garofiţă, surguci, toporaş, violetă, viorea.
(Dicţionar de sinonime)
SALCIE-DOMNEÁSCĂ s. v. răchiţică.
(Dicţionar de sinonime)
LOCOTENENT DOMNÉSC s. v. regent.
(Dicţionar de sinonime)
LOCOTENENŢĂ DOMNEÁSCĂ s. v. căimăcămie.
(Dicţionar de sinonime)
BUSUIOC-DOMNÉSC s. v. rezedă, rozetă.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-DOMNEÁSCĂ s. v. botroş, cinteză, sticlete.
(Dicţionar de sinonime)
CIUPERCĂ DOMNEÁSCĂ s. v. pitarcă.
(Dicţionar de sinonime)
DOMNÍ vb. (IST.) a cârmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpâni, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui. (Ştefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.)
(Dicţionar de sinonime)