domni dex - definiţie, sinonime, conjugare
DÓMN, domni, s.m. 1. Termen de politeţe pentru un bărbat. ♦ (Fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care însoţeşte de regulă o frază exclamativă, interogativă etc. ♦ Soţ. ♦ (Pop.) Orăşean. 2. Persoană care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stăpân. 3. Titlu purtat de suveranii Ţării Româneşti şi ai Moldovei; voievod, domnitor; persoană care purta acest titlu. 4. Dumnezeu; Isus Cristos. ♢ Expr. A da (sau a lăsa pe cineva) în plata (sau mila) domnului = a lăsa (pe cineva) în pace, a(-l) lăsa să facă ce vrea; a ignora. ♦ (La voc.) Exclamaţie, invocaţie impersonală exprimând mirare, amărăciune, surpriză. Doamne, ce vorbă ţi-a ieşit din gură! ♢ Expr. Vezi, doamne = chipurile, vorba vine. [Voc. (1-3) domnule, dom\'le, (4) doamne; nom., voc. şi (1) domnu, don\', dom\'] – Lat. dom(i)nus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOMNÍ, domnesc, vb. IV. Intranz. A conduce un principat, o ţară, o împărăţie în calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stăpânitor, a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă. 3. Fig. (Despre o înălţime, o clădire etc.) A domina (2). – Din domn.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOMN ~i m. 1) (folosit ca termen de politeţe şi de adresare, izolat sau înaintea numelui) Persoană de sex masculin; bărbat, mai ales de la oraş. 2) (în epoca feudală, în ţările române; folosit şi ca titlu pe lângă un nume) Conducător absolut al ţării; domnitor; vodă; voievod. 3) Forţă supranaturală, considerată creatoare şi cârmuitoare a lumii; Dumnezeu; demiurg; divinitate. ♢ A lăsa pe cineva în plata ~ului a lăsa pe cineva să procedeze după bunul lui plac. /<lat. dom[i]nus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DOMN//Í ~ésc intranz. 1) A fi domn al unei ţări. 2) fig. A trăi ca un domn; a duce o viaţă din belşug; a huzuri; a se lăfăi. 3) fig. (despre linişte, pace, ordine) A avea loc în exclusivitate. 4) fig. (despre forme de relief, clădiri) A se înălţa impunându-se prin proporţii şi măreţie. ♢ Muntele ~eşte deasupra întinderii. /v. a domni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

domn (dómni), s.m. – 1. Titlu oficial al domnitorilor Ţării Româneşti şi Moldovei. – 2. Nume dat lui Dumnezeu. – 3. Termen de politeţe pentru un bărbat în general. – Mr., istr. domnu, megl. dom(n). Lat. dǒm(ĭ)nus (Diez, I, 157; Cihac, I, 80; Puşcariu 541; Candrea-Dens., 565; REW 2741), cf. it. donno, prov. dom, v. fr. dam(p), sp. don, dueño, port. dom. Cu sensurile 1 şi 2 are vocativul Doamne (‹ lat. Dǒmĭne); pentru sensul 3 se foloseşte vocativul domnule. Domnii sau domnitorii se bucurau de prerogativele suveranilor; prin urmare se cuvine să traducem cuvintele derivate prin termeni care în mod firesc se aplică ideii de regalitate (domnie „demnitate de Domn” etc.). – Der. doamnă, s.f. (titlu dat soţiei domnitorului; termen de politeţe în general pentru o femeie), care reprezintă fără îndoială lat. dǒm(ĭ)na (Diez, I, 157; Puşcariu 537; REW 2733); domnesc, adj. (care aparţine domnului); domni, vb. (a conduce o ţară, un principat ca domn; a stăpîni; a se adresa cu titlul de Domn); domnie, s.f. (demnitate de Domn; timpul cît se află un Domn la conducerea ţării; regiune stăpînită de un Domn; Curte; termen de politeţe, cu formele reduse dumneatadomnia-ta, dumnealui, domneavoastră, dumnealor); domnişoară, s.f. (termen de politeţe pentru o fată); domnişor, s.m. (fiu de domnitor; prinţ tînăr; fiu al stăpînului); domniţă, s.f. (fiică de domnitor; prinţesă tînără); domnitor, s.m. (domnitor). Cf. domina, duminică.
(Dicţionarul etimologic român)

váca-Dómnului (insectă) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rânduníca-Dómnului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scára-Dómnului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pálma-Máicii-Dómnului (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Dómnul (Dumnezeu) s. pr. m. art., voc. neart. Doámne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

domn (termen de politeţe pentru un bărbat) s. m., voc. dómnule; pl. domni, voc. dómnilor; abr. sg. art. d-l, g.-d. sg. art. d-lui, g.-d. pl. art. d-lor
(Dicţionar ortografic al limbii române)

domn (domnitor) s. m., voc. doámne; pl. domni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Máica Dómnului s. pr. f., g.-d. art. Máicii Dómnului
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ínima-Dómnului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lémnul-Dómnului (bot.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bóul-Dómnului s. m., pl. bóii-Dómnului
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pelíncile-Dómnului s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mâna-Máicii-Dómnului (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

părul-Máicii-Dómnului (bot ) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scáunul-Dómnului (bot.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

poála-Máicii-Dómnului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rug-domnésc s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

domní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. domnésc, imperf. 3 sg. domneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. domneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ARĂTÁREA DÓMNULUI s. v. bobotează.
(Dicţionar de sinonime)

DOMN s. 1. cucon, (înv. şi fam.) musiu, (grecism înv.) chir, (italienism înv.) signor. (Ce mai faci, ~ule?) 2. v. domnitor. 3. (art.; n. pr.) v. Dumnezeu.
(Dicţionar de sinonime)

DOMN s. v. bărbat, orăşean, soţ, târgoveţ.
(Dicţionar de sinonime)

VACA-DÓMNULUI s. v. rădaşcă, răgace.
(Dicţionar de sinonime)

VACA-DÓMNULUI s. 1. v. buburuză. 2. (Pyrrhocoris apterus) (reg.) boul-Domnului.
(Dicţionar de sinonime)

BOUL-DÓMNULUI s. v. rădaşcă, răgace, vaca-domnului.
(Dicţionar de sinonime)

CĂMARĂ DOMNEÁSCĂ s. v. tezaur, vistierie.
(Dicţionar de sinonime)

DOMNÍ vb. (IST.) a cârmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpâni, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui. (Ştefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.)
(Dicţionar de sinonime)

CARTE DOMNÉASCĂ s. v. hrisov.
(Dicţionar de sinonime)

LOCOTENENT DOMNÉSC s. v. regent.
(Dicţionar de sinonime)

LOCOTENENŢĂ DOMNEÁSCĂ s. v. căimăcămie.
(Dicţionar de sinonime)

CIUPERCĂ DOMNEÁSCĂ s. v. pitarcă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: do dom domn

Cuvinte se termină cu literele: ni mni omni