domnișoară

DOMNIŞÓR, domnişori, s.m. Diminutiv al lui domn; (pop.) termen de politeţe pentru un bărbat tânăr (necăsătorit). ♦ Fiu (neînsurat) al stăpânului (în raport cu angajaţii acestuia). – Domn + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOMNIŞOÁRĂ, domnişoare, s.f. Termen de politeţe pentru o fată (sau o femeie nemăritată); duduie. ♢ Domnişoară de onoare = a) fată tânără care însoţeşte mireasa la cununie; b) fată (din aristocraţie) aflată în serviciul unei prinţese, al unei regine etc. ♦ (Fam.) Fiică. – Doamnă + suf. -işoară.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOMNIŞÓR ~i m. (diminutiv de la domn) 1) (folosit şi ca termen de adresare) Persoană de sex masculin până la căsătorie. 2) înv. Tânăr care făcea parte din păturile privilegiate. /domn + suf. ~işor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DOMNIŞOÁR//Ă ~e f. 1) (folosit şi ca termen de adresare) Persoană de sex feminin până la căsătorie; fată; duduie. ♢ ~ de onoare prietenă a miresei care are anumite obligaţii în cadrul ceremoniei nunţii. 2) înv. Tânără care făcea parte din păturile privilegiate. [Sil. -şoară] /doamnă + suf. ~işoară
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

domnişoară, domnişoare s.f. homosexual pasiv. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

domnişór s. m., pl. domnişóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

domnişoáră s. f., g.-d. art. domnişoárei; pl. domnişoáre; abr. sg. art. dra, g.-d. sg. art. drei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DOMNIŞÓR s. coconaş.
(Dicţionar de sinonime)

DOMNIŞÓR s. v. botros, grangur, piţigoi, sticlete.
(Dicţionar de sinonime)

DOMNIŞOÁRĂ s. duduie, (Mold. şi Bucov.) duducă, (înv.) demoazelă, madmoazelă.
(Dicţionar de sinonime)

DOMNIŞOÁRĂ s. v. sticlete.
(Dicţionar de sinonime)