domnie
[Sinonime]
DOMNÍE, domnii, s.f. 1. Autoritatea politică şi juridică a domnului (3); demnitatea de domn. ♦ Timpul cât un domn (3) se află la conducerea ţării. ♦ Regiune sau populaţie stăpânită de un domn (3). 2. Dominaţie, stăpânire, putere. 3. (Înv.; formează locuţiuni pronominale cu valoare de pronume de reverenţă) Vom face cum vei hotărî domnia-ta. ♦ (Cu valoare de pronume al maiestăţii) Măria-ta. – Domn + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOMNÍ//E ~i f. 1) Funcţia de domn; conducere a ţării de un domn. A veni la ~. ♢ A(-i) lua (cuiva) ~a a lipsi pe cineva de funcţia de domn. 2) Exercitare a acestei funcţii. 3) art. (în componenţa locuţiunilor pronominale de reverenţă) Domnia-ta, domnia-lui, domnia-sa, domnia-voastră, domnia-lor. [Art. domnia; G.-D. domniei; Sil. -ni-ei] /domn + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
Domnía ei s. f. art. + pr., g.-d. Domníei ei; abr. D-ei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Domnía lui s. f. art. + pr., g.-d. Domníei lui; abr. D-lui
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Domnía sa s. f. art. + adj., abr. D-sa, g.-d. Domníei sale, abr. D-sale
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Domnía ta s. f. art. + adj., abr. D-ta, g.-d. Domníei tale, abr. D-tale
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Domnía voástră s. f. art. + adj., g.-d. Domníei voástre; pl. Domníile voástre, g.-d. Domníilor voástre; abr. Dvs. sau Dv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Domníile lor s. f. art. + pr., g.-d. Domníilor lor; abr. D-lor
(Dicţionar ortografic al limbii române)
domníe s. f., art. domnía, g.-d. art. domníei; pl. domníi, art. domníile (sil. -ni-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DOMNÍE s. 1. (IST.) cârmuire, conducere, diriguire, guvernare, stăpânire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ ţării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. (IST.) (fig.) coroană, scaun, sceptru, tron. (Şi-a pierdut ~ în anul ...) 3. v. dominaţie. 4. v. mărie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOMNÍ//E ~i f. 1) Funcţia de domn; conducere a ţării de un domn. A veni la ~. ♢ A(-i) lua (cuiva) ~a a lipsi pe cineva de funcţia de domn. 2) Exercitare a acestei funcţii. 3) art. (în componenţa locuţiunilor pronominale de reverenţă) Domnia-ta, domnia-lui, domnia-sa, domnia-voastră, domnia-lor. [Art. domnia; G.-D. domniei; Sil. -ni-ei] /domn + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Domnía lui s. f. art. + pr., g.-d. Domníei lui; abr. D-lui
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Domnía sa s. f. art. + adj., abr. D-sa, g.-d. Domníei sale, abr. D-sale
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Domnía ta s. f. art. + adj., abr. D-ta, g.-d. Domníei tale, abr. D-tale
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Domnía voástră s. f. art. + adj., g.-d. Domníei voástre; pl. Domníile voástre, g.-d. Domníilor voástre; abr. Dvs. sau Dv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Domníile lor s. f. art. + pr., g.-d. Domníilor lor; abr. D-lor
(Dicţionar ortografic al limbii române)
domníe s. f., art. domnía, g.-d. art. domníei; pl. domníi, art. domníile (sil. -ni-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DOMNÍE s. 1. (IST.) cârmuire, conducere, diriguire, guvernare, stăpânire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ ţării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. (IST.) (fig.) coroană, scaun, sceptru, tron. (Şi-a pierdut ~ în anul ...) 3. v. dominaţie. 4. v. mărie.
(Dicţionar de sinonime)