DOMÓL, -OÁLĂ, domoli, -oale, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se mişcă fără grabă, care se face fără grabă; încet, potolit. ♢ Expr. (Adverbial) A o lăsa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi. 2. (Despre sunete, glas) Care este cu tonul scăzut, cu intensitate redusă; lin, înfundat. ♦ (Despre vorbe) Liniştit, blând, calm. 3. (Despre oameni şi animale) Blajin, blând, paşnic. 4. (Despre atmosferă, climă, vânt, temperatură etc.) Temperat, moale, dulce. 5. (Despre senzaţii, sentimente etc.) Care are intensitate scăzută; moderat, slab. 6. (Despre terenuri înclinate) Care are pantă lină. – Din domoli (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOMOLÍ, domolesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A face să se mişte sau a se mişca mai încet. ♦ Tranz. A înfrâna, a struni un animal. 2. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se linişti, a se potoli, a scădea în intensitate. 3. Tranz. şi refl. A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera. 4. Refl. (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puţin înclinat, mai lin, mai uşor de urcat. – Cf. sl. d o m o l i t i s e „a obţine prin rugăciuni”, ucr. d o m o l y t y „a obţine”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOM//ÓL ~oále (~óli, ~oále) 1) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de iuţeală, de repeziciune; încet; liniştit; blând; blajin. 2) fig. (despre senzaţii, sentimente) Care este de o intensitate scăzută; moderat. 3) (despre climă, vânt, atmosferă) Care nu provoacă senzaţii violente sau dezagreabile; blând. 4) şi adverbial Care este fără grabă; încet; lin; alene. 5) (despre forme de relief) Care este puţin înclinat; cu un unghi mic de înclinaţie; lin. /a domoli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A DOMOL//Í ~ésc tranz. 1) A face să se domolească; a potoli; a modera; a tempera. 2) (caii) A stăpâni cu ajutorul frâului; a struni; a înfrâna. /<ucr. domolyty
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DOMOL//Í mă ~ésc intranz. 1) A se mişca mai domol. 2) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se linişti; a se tempera; a se modera; a se potoli; a se ogoi. 3) (despre persoane) A deveni calm, înfrânându-se; a se linişti; a se tempera; a se modera. 4) (despre pante, dealuri etc.) A deveni mai lin; a-şi reduce unghiul de înclinaţie. /<ucr. domolyty
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
domolí (domolésc, domolít), vb. – A calma, a împăca, a linişti. Sl. maliti „a micşora”, de la malŭ „mic”, cu pref. exhaustiv do-, ca în doborî, dogori, domiri, etc. (Miklosich, Lexicon, 361; Cihac, II, 99; Scriban). Vocalismul nu prezintă dificultăţi (ă › o ca în sl. mamiti › rom. momi). – Der. domol, adv. (încet, uşor), postverbal. Tiktin combate provenienţa sl., din motive pe care nu le explică, iar Candrea dă etimonul drept necunoscut. Este posibil să fie aşa deoarece astăzi cuvîntul se simte oarecum creaţie expresivă, datorită consonanţei sale, care îl asimilează creaţiilor în -li.
(Dicţionarul etimologic român)
domól adj. m., pl. domóli; f. sg. domoálă, pl. domoále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
domolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. domolésc, imperf. 3 sg. domoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. domoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DOMÓL adj. v. căldicel, căldişor, călduţ, încropit.
(Dicţionar de sinonime)
DOMÓL adj., adv. 1. adj. v. calm. 2. adj. încet, lent, lin, liniştit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; mişcări ~oale.) 3. adv. v. agale. 4. adj. v. blând. 5. adj. v. încet. 6. adj. calm, liniştit, molcom, netulburat, paşnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~oală.) 7. adj. v. uşor. 8. adj. v. lin.
(Dicţionar de sinonime)
DOMOLÍ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. a (se) încetini, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera. (Şi-a ~ fuga.) 4. v. calma. 5. a (se) calma, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 6. v. cuminţi. 7. v. struni. 8. v. calma. 9. v. tempera. 10. v. atenua.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Domol ≠ abrupt, aprig, grăbit, iute, repede, priporos, prăpăstios
(Dicţionar de antonime)
A (se) domoli ≠ a (se) întărâta, a (se) intensifica
(Dicţionar de antonime)
A se domoli ≠ a se agita, a se alarma, a se nelinişti
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOMOLÍ, domolesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A face să se mişte sau a se mişca mai încet. ♦ Tranz. A înfrâna, a struni un animal. 2. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se linişti, a se potoli, a scădea în intensitate. 3. Tranz. şi refl. A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera. 4. Refl. (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puţin înclinat, mai lin, mai uşor de urcat. – Cf. sl. d o m o l i t i s e „a obţine prin rugăciuni”, ucr. d o m o l y t y „a obţine”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A DOMOL//Í ~ésc tranz. 1) A face să se domolească; a potoli; a modera; a tempera. 2) (caii) A stăpâni cu ajutorul frâului; a struni; a înfrâna. /<ucr. domolyty
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DOMOL//Í mă ~ésc intranz. 1) A se mişca mai domol. 2) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se linişti; a se tempera; a se modera; a se potoli; a se ogoi. 3) (despre persoane) A deveni calm, înfrânându-se; a se linişti; a se tempera; a se modera. 4) (despre pante, dealuri etc.) A deveni mai lin; a-şi reduce unghiul de înclinaţie. /<ucr. domolyty
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
domolí (domolésc, domolít), vb. – A calma, a împăca, a linişti. Sl. maliti „a micşora”, de la malŭ „mic”, cu pref. exhaustiv do-, ca în doborî, dogori, domiri, etc. (Miklosich, Lexicon, 361; Cihac, II, 99; Scriban). Vocalismul nu prezintă dificultăţi (ă › o ca în sl. mamiti › rom. momi). – Der. domol, adv. (încet, uşor), postverbal. Tiktin combate provenienţa sl., din motive pe care nu le explică, iar Candrea dă etimonul drept necunoscut. Este posibil să fie aşa deoarece astăzi cuvîntul se simte oarecum creaţie expresivă, datorită consonanţei sale, care îl asimilează creaţiilor în -li.
(Dicţionarul etimologic român)
domól adj. m., pl. domóli; f. sg. domoálă, pl. domoále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
domolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. domolésc, imperf. 3 sg. domoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. domoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DOMÓL adj. v. căldicel, căldişor, călduţ, încropit.
(Dicţionar de sinonime)
DOMÓL adj., adv. 1. adj. v. calm. 2. adj. încet, lent, lin, liniştit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; mişcări ~oale.) 3. adv. v. agale. 4. adj. v. blând. 5. adj. v. încet. 6. adj. calm, liniştit, molcom, netulburat, paşnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~oală.) 7. adj. v. uşor. 8. adj. v. lin.
(Dicţionar de sinonime)
DOMOLÍ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. a (se) încetini, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera. (Şi-a ~ fuga.) 4. v. calma. 5. a (se) calma, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 6. v. cuminţi. 7. v. struni. 8. v. calma. 9. v. tempera. 10. v. atenua.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Domol ≠ abrupt, aprig, grăbit, iute, repede, priporos, prăpăstios
(Dicţionar de antonime)
A (se) domoli ≠ a (se) întărâta, a (se) intensifica
(Dicţionar de antonime)
A se domoli ≠ a se agita, a se alarma, a se nelinişti
(Dicţionar de antonime)