domolire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DOMOLÍ, domolesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A face să se mişte sau a se mişca mai încet. ♦ Tranz. A înfrâna, a struni un animal. 2. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se linişti, a se potoli, a scădea în intensitate. 3. Tranz. şi refl. A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera. 4. Refl. (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puţin înclinat, mai lin, mai uşor de urcat. – Cf. sl. d o m o l i t i  s e „a obţine prin rugăciuni”, ucr. d o m o l y t y „a obţine”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOMOLÍRE, (rar) domoliri, s.f. Acţiunea de a (se) domoli. – V. domoli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DOMOL//Í ~ésc tranz. 1) A face să se domolească; a potoli; a modera; a tempera. 2) (caii) A stăpâni cu ajutorul frâului; a struni; a înfrâna. /<ucr. domolyty
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DOMOL//Í mă ~ésc intranz. 1) A se mişca mai domol. 2) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se linişti; a se tempera; a se modera; a se potoli; a se ogoi. 3) (despre persoane) A deveni calm, înfrânându-se; a se linişti; a se tempera; a se modera. 4) (despre pante, dealuri etc.) A deveni mai lin; a-şi reduce unghiul de înclinaţie. /<ucr. domolyty
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

domolí (domolésc, domolít), vb. – A calma, a împăca, a linişti. Sl. maliti „a micşora”, de la malŭ „mic”, cu pref. exhaustiv do-, ca în doborî, dogori, domiri, etc. (Miklosich, Lexicon, 361; Cihac, II, 99; Scriban). Vocalismul nu prezintă dificultăţi (ăo ca în sl. mamiti › rom. momi). – Der. domol, adv. (încet, uşor), postverbal. Tiktin combate provenienţa sl., din motive pe care nu le explică, iar Candrea dă etimonul drept necunoscut. Este posibil să fie aşa deoarece astăzi cuvîntul se simte oarecum creaţie expresivă, datorită consonanţei sale, care îl asimilează creaţiilor în -li.
(Dicţionarul etimologic român)

domolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. domolésc, imperf. 3 sg. domoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. domoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

domolíre s. f., g.-d. art. domolírii; pl. domolíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DOMOLÍ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. a (se) încetini, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera. (Şi-a ~ fuga.) 4. v. calma. 5. a (se) calma, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 6. v. cuminţi. 7. v. struni. 8. v. calma. 9. v. tempera. 10. v. atenua.
(Dicţionar de sinonime)

DOMOLÍRE s. 1. v. potolire. 2. v. alinare. 3. încetinire, potolire. (~ fugii cuiva.) 4. v. calmare. 5. v. stru-nire. 6. v. atenuare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) domoli ≠ a (se) întărâta, a (se) intensifica
(Dicţionar de antonime)

A se domoli ≠ a se agita, a se alarma, a se nelinişti
(Dicţionar de antonime)

Domolireagitare
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: do dom domo domol domoli

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire olire molire