donată dex - definiţie, sinonime, conjugare
DONÁ, donéz, vb. I. Tranz. A face o donaţie, a dărui un bun. – Din fr. donner, lat. donare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DON//Á ~éz tranz. (bunuri materiale) A pune la dispoziţie, printr-o donaţie; a aduce în dar; a dărui; a da. /<fr. donner, lat. donare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DONÁT//Ă ~e f. Carte imprimată cu clişee gravate în lemn şi acoperite cu cerneală. /Din Donatus n. pr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

doná (-néz, -át), vb. – A dărui, a face o donaţie. Lat. donare (sec. XIX). – Der. donator, s.m. (persoană căreia i se face o donaţie); donativ, s.n. (donaţie); donator, s.m. (persoană care donează); donaţi(un)e, s.f., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

DOÑA s.f. Titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. [Pron. do-nia. / < sp. doña].
(Dicţionar de neologisme)

DONÁ vb. I. tr. A face o donaţie; a dărui. [< fr. donner, it., lat. donare].
(Dicţionar de neologisme)

DONÁTĂ s.f. Nume dat cărţilor tipărite înainte de invenţia tiparului, a căror imprimare se făcea cu clişee gravate în lemn şi acoperite cu cerneală. [< (Aelius) Donatus – gramatic latin].
(Dicţionar de neologisme)

DONÁTĂ s. f. nume dat cărţilor tipărite înainte de invenţia tiparului, a căror imprimare se făcea cu clişee gravate în lemn şi acoperite cu cerneală. (< /Aelius/ Donatus, gramatic lat.)
(Marele dicţionar de neologisme)

doná vb., ind. prez. 1 sg. donéz, 3 sg. şi pl. doneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DONÁ vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun azilului.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: do don dona donat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata nata onata