DONATÓR, -OÁRE, donatori, -oare, s.m. şi f. Persoană care face o donaţie. ♢ Donator de sânge = persoană care oferă o cantitate din sângele propriu pentru transfuzii şi perfuzii. – Din fr. donateur, lat. donator, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DONAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care face o donaţie; om care donează ceva. /<fr. donateur, lat. donator, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DONATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Persoană care face o donaţie. ♢ Donator de sânge = persoană care dă o cantitate din sângele său pentru a fi folosită la transfuzii; donor. [Cf. lat. donator, fr. donateur].
(Dicţionar de neologisme)
DONATÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care face o donaţie. o ~ de sânge = cel care dă o cantitate din sângele său pentru transfuzii; donor. 2. individ care cedează altui individ un organ, un ţesut, o celulă, un cromozom, o genă. (< fr. donateur, lat. donator)
(Marele dicţionar de neologisme)
donator, donatori s.m. (deţ.) deţinut care împarte cu ceilalţi alimentele primite de acasă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
donatór s. m., pl. donatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
donatoáre s. f., g.-d. art. donatoárei; pl. donatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DONATÓR s. (înv.) dănuitor. (~ul unui bun.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Donator ≠ primitor, recipient
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DONAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care face o donaţie; om care donează ceva. /<fr. donateur, lat. donator, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DONATÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care face o donaţie. o ~ de sânge = cel care dă o cantitate din sângele său pentru transfuzii; donor. 2. individ care cedează altui individ un organ, un ţesut, o celulă, un cromozom, o genă. (< fr. donateur, lat. donator)
(Marele dicţionar de neologisme)
donator, donatori s.m. (deţ.) deţinut care împarte cu ceilalţi alimentele primite de acasă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
donatór s. m., pl. donatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
donatoáre s. f., g.-d. art. donatoárei; pl. donatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DONATÓR s. (înv.) dănuitor. (~ul unui bun.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Donator ≠ primitor, recipient
(Dicţionar de antonime)