dopare

DOPÁ, dopez, vb. I. Tranz. şi refl. A(-şi) administra (în mod nepermis) substanţe chimice stimulatoare spre a obţine temporar mărirea randamentului fiziologic dincolo de limitele normale, într-o întrecere sportivă. – Din fr. doper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOPÁRE, dopări, s.f. Acţiunea de a (se) dopa şi rezultatul ei; dopaj. – V. dopa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DOP//Á ~éz tranz. (stupefiante) A ad-ministra unei persoane (bolnave). /<fr. doper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DOPÁ vb. I. tr. A administra fraudulos unui cal înainte de curse sau unui sportiv înainte de concurs substanţe excitante pentru obţinerea unui efort suplimentar în vederea câştigării probelor. [< fr. doper].
(Dicţionar de neologisme)

DOPÁRE s.f. Acţiunea de a dopa şi rezultatul ei; dopaj; doping. [< dopa].
(Dicţionar de neologisme)

DOPÁ vb. tr. 1. a administra în mod fraudulos un excitant unui sportiv sau cal de curse înaintea unui concurs, a unui meci etc., pentru obţinerea unui randament superior. 2. a introduce într-un cristal atomi de altă natură decât cei proprii, pentru a obţine materiale semiconductoare. (< fr. doper)
(Marele dicţionar de neologisme)

dopá vb., ind. prez. 1 sg. dopéz, 3 sg. şi pl. dopeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dopáre s. f., g.-d. art. dopării; pl. dopări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DOPÁRE s. (SPORT) dopaj, doping. (~ unui atlet.)
(Dicţionar de sinonime)