doritoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DORITÓR, -OÁRE, doritori, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care doreşte să facă, să obţină ceva; dornic de ceva. 2. S.f. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia).Dori + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DORITOÁRE ~ f. Plantă cu tulpina târâtoare şi cu flori mici, albastre sau liliachii. /a dori + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DORIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care doreşte; care manifestă o dorinţă. /a dori + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

doritoáre (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

doritór adj. m., s. m., pl. doritóri; f. sg. şi pl. doritoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DORITÓR adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. dornic, nerăbdător. (~ să plece.) 3. v. avid.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: do dor dori dorit dorito

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare