dormitare

DORMITÁ, dormitez, vb. I. Intranz. A dormi uşor şi intermitent, a aţipi din când în când; a moţăi, a picoti. – Din lat. dormitare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DORMIT//Á ~éz intranz. A aţipi repetat, la intervale scurte, şezând sau stând în picioare; a moţăi; a picoti; a picura; a somnola. /<lat. dormitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dormitá (dormitéz, dormitát), vb. – A aţipi, a moţăi. – Megl. durmités. Lat. dormĭtāre (Puşcariu 545; REW 2752), cf. cat., sp., port. dormitar. Este cuvînt popular, cf. ALR, II, 104.
(Dicţionarul etimologic român)

DORMITÁ vb. I. intr. A moţăi, a dormi prost, cu întreruperi. [< lat. dormitare].
(Dicţionar de neologisme)

DORMITÁ vb. intr. a moţăi, a dormi prost, cu întreruperi. (< lat. dormitare)
(Marele dicţionar de neologisme)

dormitá vb., ind. prez. 1 sg. dormitéz, 3 sg. şi pl. dormiteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DORMITÁ vb. v. aţipi.
(Dicţionar de sinonime)

DORMITÁRE s. v. aţipire.
(Dicţionar de sinonime)