dornic
[Sinonime]
DÓRNIC, -Ă, dornici, -ce, adj., s.m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obţină ceva. 2. S.m. Plantă erbacee cu frunzele lungi şi înguste şi cu flori mici, albe (Falcaria sioides). – Dor + suf. -nic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DÓRNI//C ~că (~ci, ~ce) Care doreşte; care manifestă o dorinţă; doritor. /dor + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
dórnic adj. m., s. m., pl. dórnici; f. sg. dórnică, pl. dórnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DÓRNIC adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. v. avid. 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DÓRNI//C ~că (~ci, ~ce) Care doreşte; care manifestă o dorinţă; doritor. /dor + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DÓRNIC adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. v. avid. 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.)
(Dicţionar de sinonime)