dosnică dex - definiţie, sinonime, conjugare
DÓSNIC, -Ă, dosnici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. (Despre locuri, străzi, clădiri etc.) Care se află mai la o parte, mai ascuns vederii; retras, lăturalnic, lăturaş, izolat. 2. S.f. Compus: dosnică-galbenă = plantă erbacee cu flori galbene, dispuse în capitule (Carpesium cernuum).Dos + suf. -nic
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÓSNI//C ~că (~ci, ~ce) Care se află într-un loc puţin umblat; retras. /dos + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dosnică, dosnice s.f. femeie care practică sexul anal. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

dósnică-gálbenă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dósnic adj. m., pl. dósnici; f. sg. dósnică, pl. dósnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DÓSNIC adj. ascuns, dosit, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaş, (înv. şi reg.) săcret, (reg.) lăturiş. (Locuri ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: do dos dosn dosni dosnic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica snica osnica