dospire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DOSPÍ, pers. 3 dospeşte, vb. IV. Intranz. 1. (Despre aluat) A se transforma într-o masă afânată, crescută sub acţiunea unui ferment sau a unei substanţe chimice specifice introduse intenţionat. 2. (Despre alimente) A suferi un proces (natural) de fermentaţie, modificându-şi (în bine sau în rău) gustul sau aspectul. 3. (Despre unele materii organice) A fermenta sub acţiunea unor fermenţi naturali, în condiţii specifice de căldură, umezeală etc. – Din scr. dospeti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOSPÍRE, dospiri, s.f. Acţiunea de a dospi; creştere; fermentare. – V. dospi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DOSP//Í ~ésc intranz. 1) (despre aluat) A se transforma într-o masă afânată sub acţiunea drojdiilor sau a altor fermenţi; a creşte. 2) (despre substanţe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acţiunea fermenţilor; a fermenta; a fierbe. 3) fig. pop. fam. (despre persoane) A fi cuprins de somn; a dormi îndelungat. /<sb. dospeti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dospí (-pésc, dospít), vb. – A fermenta. Sl. dospĕti „a se coace” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 173; Cihac, II, 100; Iordan, Dift., 137), cf. sb. dospjeti „a se coace”, ceh. dospeti, rus dospjeti „a se coace”. – Der. dospeală, s.f. (fermentaţie; drojdie de bere); nedospit, adj. (care nu este dospit).
(Dicţionarul etimologic român)

dospí vb., ind. prez. 3 sg. dospéşte, imperf. 3 sg. dospeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dospeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dospíre s. f., g.-d. art. dospírii; pl. dospíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DOSPÍ vb. a creşte, (reg.) a răsări, (înv.) a aveni. (Aluatul a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

DOSPÍ vb. v. fermenta.
(Dicţionar de sinonime)

DOSPÍRE s. creştere. (~ a aluatului.)
(Dicţionar de sinonime)

DOSPÍRE s. v. fermentare, fermentaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: do dos dosp dospi dospir

Cuvinte se termină cu literele: re ire pire spire ospire