dospitor

DOSPITÓR, -OÁRE, dospitori, -oare, s.n., s.f. 1. S.n. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. 2. S.f. Poliţă pe care se aşază caşul ca să dospească. – Dospi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

dospitór (încăpere) s. n., pl. dospitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: do dos dosp dospi dospit

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor pitor spitor