dovedire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV. 1. Tranz. A arăta cu probe, cu argumente, cu mărturii existenţa sau inexistenţa unui fapt, a unei situaţii etc.; a demonstra, a proba. 2. Tranz. şi refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într-un anumit fel. 3. Tranz. (Pop.) A învinge, a birui. ♦ A întrece, a lăsa pe cineva în urmă. 4. Tranz. şi intranz. (Pop.) A prididi, a răzbi; a termina, a isprăvi. – Din sl. dovesti (dovedon).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DOVEDÍRE s.f. Acţiunea de a (se) dovedi şi rezultatul ei; probare, adeverire, confirmare. – V. dovedi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DOVED//Í ~ésc tranz. 1) A adeveri prin dovezi sau prin fapte concrete; a demonstra; a proba; a arăta; a atesta. 2) pop. A înfrânge într-o luptă sau într-o întrecere; a învinge; a bate; a dispune; a birui. 3) A lăsa în urmă; a întrece; a depăşi. 4) A duce până la capăt; a isprăvi; a încheia; a termina. 5) (vina) A demonstra prin dovezi sigure. 6) A însemna prin sine; a vădi în mod clar. /<sl. dovesti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dovedí (dovedésc, dovedít), vb. – 1. A arăta, a demonstra. – 2. a atesta, a indica. – 3. A învinge, a răzbi. Sl. dovesti, dovedǫ „a argumenta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Conev 98), cf. bg. doveždam „conduc”, doveden „condus”. – Der. dovadă, s.f. (probă, mărturie, evidenţă), postverbal (după Conev 98, din sl. dovadŭ, bg. dovod); dovadnic, s.m. (înv., martor); dovedeală, s.f. (demonstraţie, mărturie); doveditor, adj. (care dovedeşte, care adevereşte); nedovedit, adj. (care nu poate fi dovedit; incert; Arg., frumos, fain, fără seamăn).
(Dicţionarul etimologic român)

dovedí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dovedésc, imperf. 3 sg. dovedeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dovedeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dovedíre s. f., g.-d. art. dovedírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DOVEDÍ vb. I. 1. v. confirma. 2. v. demonstra. 3. v. manifesta. 4. a argumenta, a demonstra, a întări, a proba, a susţine. (Şi-a ~ temeinic ideile.) II. v. prididi.
(Dicţionar de sinonime)

DOVEDÍ vb v. asasina, bate, birui, isprăvi, încheia, înfrânge, întrece, învinge, omorî, sfârşi, suprima, termina, ucide.
(Dicţionar de sinonime)

DOVEDÍRE s. v. confirmare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: do dov dove doved dovedi

Cuvinte se termină cu literele: re ire dire edire vedire