drâglu
[Sinonime]
drîglu (-li), s.m. – 1. (Trans.) Vătrai. – 2. Dărăcitor, scărmănător. – Var. drîgl. Probabil der. cu suf. -lo de la sl. drŭgati „a tremura”; caz în care sensul său primar ar fi fost cel de „agitator”, cf. bg. drăglec (Candrea, Scriban). Dacă această teză este sigură, este dublet de la drehlă (var. drelă), s.f. (ciupercă comestibilă, Auricularia tremelloides), cf. rut. drjachlij, ucr. drachlij „care tremură” (Tiktin), numită astfel datorită consistenţei sale, cf. numele ştiinţific şi posibil de aici drîglă, s.f. (mîrţoagă), cf. bg. draglă (Conev 57; Scriban). – Der. drîgîi, vb. (Mold., a scutura, a agita), cf. rut. drygaty (Candrea); drîgla, vb. (Olt., Banat, Trans., a scărmăna, a dărăci); drîglat, s.n. (scărmănare, dărăcit).
(Dicţionarul etimologic român)
Sinonime:
DRÂGLU s. v. cociorvă, darac, dărăcitor, scărmănătoare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul etimologic român)
Sinonime:
DRÂGLU s. v. cociorvă, darac, dărăcitor, scărmănătoare.
(Dicţionar de sinonime)