drâmbă dex - definiţie, sinonime, conjugare

drâmbă

[Sinonime]
DRÂMBĂ, drâmbe, s.f. Mic instrument muzical alcătuit dintr-un arc de fier prevăzut cu o lamă mobilă elastică de oţel şi care, fiind proptit de dinţi şi făcândvibreze lama cu degetul, produce un sunet monoton, modulat prin mişcarea buzelor; drâng. ♦ (Ir.) Vioară. – Din ucr. drymba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DRÂMB//Ă ~e f. 1) Instrument muzical popular în formă de potcoavă, prevăzut cu o lamă subţire şi elastică de oţel care, ţinut în gură şi ciupit cu degetul, produce sunete specifice. 2) depr. Scripcă veche şi dezacordată. ♢ Cântă din ~ se spune despre cineva care a rămas înşelat. /<ucr. drymba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

drîmbă (drấmbe), s.f. – 1. (Înv.) Trompă marină. – 2. Instrument muzical, drîng. – 3. (Înv.) Bandă, grup, ceată. – 4. (Arg.) Penis. Sl., cf. pol. drumbla, rut. drymba, drymla, mag. doromb(lya), sb. drombulja (Cihac, I, 101; Tiktin; Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Pentru sensul 3, cf. trîmbă (după Conev 104, drîmbă ar proveni din acesta din urmă). Se consideră în general că termenii sl. provin din germ. Trommel; ceea ce ar însemna că asemănarea lui drîmbă cu drîng este întîmplătoare. – Der. drîmboi, s.n. (drîmbă, instrument muzical); drîmboaie, s.f. (drîmbă, instrument muzical); drîmboi, s.m. (botos; mucos; puşti); drîmboi(a), vb. refl. (a se îmbufna, a pune botul).
(Dicţionarul etimologic român)

drâmbă s. f., g.-d. art. drâmbei; pl. drâmbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

drâmbă2, drâmbe, s.f. (pop.) ceată (de oameni), grup.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
DRÂMBĂ s. (MUZ.) drâng. (A cânta din ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: dr dra dram dramb

Cuvinte se termină cu literele: ba mba amba ramba