drâng dex - definiţie, sinonime, conjugare

drâng

[Sinonime]
DRÂNG, drânguri, s.n. (Reg.) Drâmbă. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

drîng interj. – Exprimă zgomotul produs de lovirea unei foi de metal. – Var. drînga, dranga, sdrîng(a). Mr. sdring. Creaţie expresivă. Se întîlneşte cu drîng, s.n. (băţ încovoiat pentru bătut lîna), din sl. drogu „bîtă”, astfel încît este greu de stabilit dacă drîng, s.n. (drîmbă) provine dintr-unul din aceste două cuvinte. Pentru posibila legătură semantică între „bîtă” şi „drîmbă”, cf. lat. tignum „bîtă”, cava tigna „trăsură”; fr. guimbarde „trăsură” şi „drîmbă”; sl. drǫgŭ › rus. drogá „targă” › droagă, s.f. (Mold., căruţă), droangă, s.f. (Mold., clopoţel). Totuşi, Cihac, II, 101 şi Candrea derivă acest cuvînt de la sb. drndaoblînc”, iar Conev 67 din bg. drănkam „a bate clopotele”; după Scriban ar fi doar var. de la drîmbă. Der. (s)drăngăni (var. drîngăi, mr. sdîngînescu), vb. (a răsuna, a zornăi; înv., a bate din palme; a cînta prost la un instrument muzical; a cînta la drîmbă); (s)drăngăneală (var. (s)drăngănitură), s.f. (dăngănit); sdrăngănel, s.m. (clopoţel); (s)drăngălău, s.f. (crai, curtezan), cf. drăgălău. Cf. drîmbă.
(Dicţionarul etimologic român)

drâng s. n., pl. drânguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

drâng/drânga interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DRÂNG s. v. drâmbă.
(Dicţionar de sinonime)

DRÂNG s. v. dreavă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: dr dra dran

Cuvinte se termină cu literele: ng ang rang