dracilă dex - definiţie, sinonime, conjugare

dracilă

[Sinonime]
DRÁCILĂ, dracile, s.f. Arbust spinos cu flori galbene şi cu fructe în formă de boabe roşii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) drácină s.f.] – Din sl. dračĩ, dracije „mărăcine”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DRÁCILĂ, dracile, s.f. Arbust spinos cu flori galbene şi cu fructe roşii în formă de boabe, cultivat pentru garduri vii. (din sl. draţi, dracije).
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DRÁCIL//Ă ~e f. Arbust spinos cu flori galbene şi cu fructe roşii în formă de boabe, cultivat pentru garduri vii. /<sl. draţi, dracije
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

drácilă (drácile), s.f. – Bucsău (Berberis vulgaris). – Var. dracină. Origine incertă. Ar putea proveni din sl. dračĭ „mur” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Tiktin; Conev 46), cf. bg. dračka, rus. dračije, der. ca racilă de la rac. După G. Meyer, Neugr. St., II, 26 şi Pascu, Arch. Rom., VI, 231, din bg. dračka, de unde şi ngr. δράτσινον. Mai puţin probabilă este originea tracică presupusă de Iordan, Dift., 254, urmîndu-l pe Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 276, care se gîndea la un cuvînt dac, *drocila.
(Dicţionarul etimologic român)

drácilă s. f., g.-d. art. drácilei; pl. drácile
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DRÁCILĂ s. (BOT.; Berberis vulgaris) (reg.) agriş-roşu, lemn-galben, măcriş-păsăresc, măcriş-spinos.
(Dicţionar de sinonime)

DRÁCILĂ s. v. holeră.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: dr dra drac draci dracil

Cuvinte se termină cu literele: la ila cila acila racila