dragă dex - definiţie, sinonime, conjugare
DRAG, -Ă, dragi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Care este iubit, scump, nepreţuit pentru cineva, pe care cineva îl iubeşte, îl preţuieşte. ♢ Loc. vb. A prinde drag (de cineva) = a se îndrăgosti (de cineva). ♢ Expr. A-i fi cuiva drag să... = a-i plăcea cuiva mult să facă ceva, a se simţi atras spre ceva. Când ţi-e lumea (sau viaţa) mai dragă, se spune când se iveşte o întâmplare neprevăzută şi neplăcută într-un moment când erai liniştit, fericit. Dragă doamne = vorba vine, ca să zic aşa; chipurile. ♦ (Substantivat, fam.) Termen cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbeşti despre o asemenea persoană. 2. Care exprimă iubirea, preţuirea; care este plin de afecţiune; plăcut (ochiului). Cuvinte dragi. ♢ Expr. Cu dragă inimă = cu multă plăcere, foarte bucuros. II. S.m. şi f. Persoană care iubeşte pe alta de sex opus, care se află în relaţii de dragoste cu aceasta; iubit(ă). III. S.n. (Pop.) Iubire, dragoste. ♢ Loc. adj. Mai mare dragul = plăcut, frumos. ♢ Loc. adv. Cu (mare, mult, atâta etc.) drag sau cu tot dragul = (foarte) bucuros, fericit. De drag = din (sau cu) plăcere. ♢ Loc. prep. De dragul... = pentru..., din dragoste sau din prietenie pentru... ♢ Expr. (Ţi-e) mai mare dragul = e o mare plăcere, desfătare (să...). – Din sl. dragŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DRÁGĂ, drage. s.f. 1. Navă special amenajată sau aparatură cu care se draghează. 2. Instrument în formă de sac sau de plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor. – Din fr. drague.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DRAGÁ, draghez. vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape şi a scoate materialul săpat. 2. A curăţa de mine marine o cale navigabilă. – Din fr. draguer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DRAG1 n. Sentiment de afecţiune faţă de cineva sau de ceva; dragoste; iubire; amor. ♢ De ~ul... din dragoste pentru... /<sl. dragu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DRA//G2 ~gă (~gi) 1) şi substantival (despre persoane) Care este (foarte) scump; la care cineva ţine (foarte) mult; iubit. ♢ A-i fi cuiva ~ ca ochii din cap a iubi pe cineva foarte mult. A-i fi ~ ca sarea-n ochi a nu putea suferi pe cineva. Când ţi-e lumea mai ~gă când ţi-e mai bine; când eşti mai fericit. 2) Care produce plăcere; plăcut. /<sl. dragu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DRÁ//GĂ ~ge f. 1) Navă utilată cu instalaţii speciale pentru săparea sub apă, în vederea curăţării sau adâncirii fundului unei ape. 2) Instalaţie plutitoare, destinată exploatării zăcămintelor aluvionare (de aur, wolfram, diamante etc.). 3) Dispozitiv special pentru înlăturarea minelor (de pe o cale navigabilă). /<fr. drague
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DRA//GÁ ~ghéz tranz. 1) (fundul unei ape) A săpa cu draga. 2) (căi navigabile) A curăţa de mine; a demina cu draga. /<fr. draguer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

drag (drágă), adj. – Iubit, scump. Sl. dragŭ „preţios” (Mikosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 175; Cihac, II, 100); cf. bg., sb. drag, mag. drága. Vocativul m. sună dragă, ca f.; după Tiktin, această anomalie se explică prin provenienţa din n. sl. drago. – Der. drag, s.n. (amor); drag, s.m. (iubit, îndrăgostit); drăgălaş, adj. (frumos, fermecător, încîntător); drăgălăşenie (var. drăgălăşie), s.f. (farmec, atracţie, graţie); drăguţ, adj. (amabil; drăgălaş; s.m., îndrăgostit); drăgălău (var. sdrăngălău), s.m. (crai, curtezan), termen depreciativ, der cu un suf. expresiv (Iordan, BF, VII, 244); îndrăgi, vb. (a iubi); îndrăgosti, vb. refl. (a prinde drag de cineva). Aceleiaşi rădăcini pare a-i aparţine Drăgaică, s.f. (larve; iele; sînziană, Galium Verum, plantă care protejează împotriva larvelor; sărbătoare de 24 iunie; dans tipic), care ar putea fi un eufemism bazat pe drag, cu suf. -oaică, ca strigoaică (etimon necunoscut, după Tiktin şi Candrea; din bg. dragaika după Conev 58 şi 104 şi Scriban; dar cuvîntul bg. poate proveni din rom.). Drăgănele, s.f. pl. (farmece, atracţie; varietate de struguri), provine din sb. draganela, dragunela, în privinţa celui de-al doilea sens, pare der. internă de la drag cu primul. Nu este clară der. de la dragavei, s.m. (măcriş, Rumex crispus); după Tiktin, ar fi în legătură cu sb. draga „vale”. Cf. dragoste.
(Dicţionarul etimologic român)

DRÁGĂ s.f. 1. Instalaţie plutitoare folosită pentru a săpa sub apă şi pentru a îndepărta nisipul, pietrele şi alte depuneri care împiedică navigaţia. 2. Plasă de formă specială cu care se pescuiesc vietăţile de pe fundul apelor. 3. Dispozitiv (format dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă. [Pl. -ge. / < fr. drague, it. draga, cf. engl. drag – a trage].
(Dicţionar de neologisme)

DRAGÁ vb. I. tr. 1. A săpa sub apă şi a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. A curăţa de mine o cale navigabilă. [< fr. draguer, it. dragare].
(Dicţionar de neologisme)

DRÁGĂ s. f. 1. navă special echipată pentru dragarea sub apă. 2. plasă de formă specială cu care se colectează exemplare din flora şi fauna subacvatică. 3. dispozitiv (dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă. (< fr. drague)
(Marele dicţionar de neologisme)

DRAGÁ vb. tr. 1. a săpa sub apă şi a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. a curăţa de mine o cale navigabilă. (< fr. draguer)
(Marele dicţionar de neologisme)

drag adj. m., pl. dragi, art. drágii; f. drágă, g.-d. art. drágii, pl. dragi, art. drágile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

drag s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

drágă (navă) s. f., g.-d. art. drágei; pl. dráge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dragá vb., ind. prez. 1 sg. draghéz, 3 sg. şi pl. dragheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DRAG adj., s. 1. adj. iubit, îndrăgit, scump, (fig.) dulce. (Fiinţă ~.) 2. s. iubit, scump. (~ul meu!) 3. adj. iubit, îndrăgit, scump. (Lucruri ~.) 4. adj. v. afectuos.
(Dicţionar de sinonime)

DRAG s. v. dragoste, iubire.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Dragurât
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: dr dra drag

Cuvinte se termină cu literele: ga aga raga