dreavă dex - definiţie, sinonime, conjugare

dreavă

[Sinonime]
DREÁVĂ, dreve, s.f. 1. Fiecare dintre vergelele care trec prin mosoarele alergătoarei pentru urzeală. 2. Instrument în formă de arc cu care plăpumarul bate lână. 3. Chingă de şipci dispuse transversal, care întăreşte aripa unei mori de vânt. – Din sl. drĕvo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DREÁV//Ă ~e f. 1) Unealtă de lemn folosită de plăpumar pentru a bate lâna. 2) Vergea pe care se pun mosoarele la urzitoare. /<sl. drĕvo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dreávă (dréve), s.f. – s.f. – 1. Băţ încovoiat cu care plăpumarii bat lîna. – 2. Traversă, bară. Sl. drĕvo „băţ” (Tiktin; Candrea). – Der. dreveli, vb. (Trans., a bate, a scutura lîna); dărvăli (var. dîrvăli, dîrvări), vb. (a trudi, a năduşi; a pune la muncă, a obosi; a munci făcînd murdărie) al cărui ultim sens se întîlneşte cu terfeli, din a cărui încrucişare par a fi rezultat derveli şi dreveli, vb. (Mold., a murdări); dîrvar, s.m. (tăietor de lemne), din sl. drŭvarĭ, cf. bg. dărvar; dîrvală, s.f. (trudă, corvoadă, muncă grea), a cărui formaţie nu este clară (postverbal, după Candrea; reducere de la dîrvăleală, după Tiktin; de la un sl. *drŭvalo „transport de lemne”, după Scriban); dîrvăleală (var. dîrvăreală), s.f. (trudă, corvoadă); dreven, adj. (nemişcat), din sb. drven „de lemn” (Candrea); dreveni, vb. (a rămîne nemişcat), din sb. drveniti se. Cihac, II, 92, derivă majoritatea acestor cuvinte din sl. drati derǫ „a sfîşia”.
(Dicţionarul etimologic român)

dreávă s. f., g.-d. art. drévei; pl. dréve
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DREÁVĂ s. (pop.) drâng. (~ pentru bătut lâna.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: dr dre drea dreav

Cuvinte se termină cu literele: va ava eava reava