drege dex - definiţie, sinonime, conjugare
DRÉGE, dreg, vb. III. (Pop. şi fam.) 1. Tranz. A repara (un obiect, un mecanism etc.) ♦ Tranz. şi refl. Fig. A (se) întrema, a (se) îndrepta (de bine, de rău) după un accident, după o boală. ♢ Expr. A-şi drege glasul (sau vocea) = a tuşi uşor înainte de a vorbi sau de a cânta, pentru a-şi limpezi vocea. A-şi drege gustul = a mânca sau a bea ceva plăcut, pentru a îndepărta gustul neplăcut lăsat de alimentele sau băuturile consumate anterior. ♦ Fig. A îndrepta o greşeală, o nedreptate. ♦ A face ca focul să ardă mai bine. 2. Tranz. A pune ceva la cale; a aranja, a plănui. ♢ Expr. Face şi drege = a) se străduieşte să rezolve, să realizeze ceva; b) se laudă, face caz că se străduieşte să realizeze, să întreprindă ceva. 3. Tranz. A potrivi, a îmbunătăţi gustul unei mâncări. ♦ A falsifica, a contraface o băutură. 4. Tranz. şi refl. A (se) farda, a (se) sulimeni. [Perf. s. dresei, part. dres. – Var.: (înv. şi reg.) dirége, (înv.) derége vb. III] – Lat. dirigere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DRÉGE dreg tranz. 1) (obiecte stricate, defectate) A repune în funcţiune; a repara; a tocmi. ♢ A-şi ~ gustul a lua ceva în gură pentru a face să dispară un gust neplăcut. A-şi ~ glasul (vocea) a tuşi uşor pentru a-şi limpezi vocea. 2) fig. A modifica în bine; a corecta; a corija. 3) A întocmi cu îndemânare, aranjând şi potrivind. 4) (bucate, băuturi) A îmbunătăţi la gust prin adăugarea condimen-telor. 5) fig. (băuturi) A turna în pahare; a umple paharele. 6) pop. (persoane) A învăţa minte; a pune la punct. 7) fam. (obrajii) A colora cu fard (pentru a da un aspect plăcut). /<lat. dirigere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

drége (drég, drés), vb. – 1. (Înv.) A conduce, a călăuzi. – 2. A pune în mişcare. – 3. A pregăti, a aranja, a orîndui. – 4. A repara, a îndrepta. – 5. A condimenta, a asezona, a găti. – 6. A aranja, a farda, a sulemeni. – 7. A îndrepta, a îmbunătăţi, a corecta. – 8. (Înv.) A turna vin, a umple paharele. – Var. (înv.) direge. Mr. ndreg, ndreadzire, megl. (a)ndireg. Lat. dirĭgĕre „a conduce”, care se folosea şi în forma dĕrĭgĕre (Cihac, I, 81; Puşcariu 548; Candrea-Dens., 512), cf. alb. dërgoń (Philippide, II, 640), cat. adergar. – Der. dregător (var. înv. diregător), s.m. (demnitar la curtea domnitorului, înalt funcţionar); d(i)regătorie, s.f. (funcţia, demnitatea de dregător); dregătorime, s.f. (clasa dregătorilor); dregătoresc, adj. (oficial); dires, s.n. (înv., document oficial, scriitură autentică; Mold., mîncare gătită, condiment); dres, s.n. (înv., ordine, funcţie; suliman, fard; aranjare, reparare); dresătură, s.f. (înv., reparare; Trans., acţiunea de a îngrăşa pămîntul cu bălegar).
(Dicţionarul etimologic român)

drége vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dreg, 1 pl. drégem, perf. s. 1 sg. dreséi, 1 pl. dréserăm; part. dres
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DRÉGE vb. a cârpi, a repara. (A ~ un obiect rupt.)
(Dicţionar de sinonime)

DRÉGE vb. v. aranja, aşeza, călăuzi, clasa, clasifica, conduce, contraface, depana, dichisi, dirija, dispune, distribui, falsifica, farda, ferchezui, fortifica, găti, ghida, grupa, împărţi, împodobi, îndrepta, îndruma, înfiripa, însănătoşi, întări, întocmi, întrema, înzdrăveni, lecui, machia, ordona, organiza, orândui, potrivi, povăţui, pune, reconforta, reface, repara, repartiza, restabili, ridica, rândui, sfătui, sistematiza, spilcui, tămădui, ticlui, tonifica, vindeca, vopsi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A drege ≠ a strica
(Dicţionar de antonime)

A se drege ≠ a se strica
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: dr dre dreg

Cuvinte se termină cu literele: ge ege rege