drezină
DREZÍNĂ, drezine, s.f. Vehicul uşor, asemănător cu un vagonet, acţionat cu mâna, cu pedale sau cu un motor, care serveşte la transporturi uşoare pe o linie ferată. – Din fr. draisine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DREZÍN//Ă ~e f. Vehicul pe roţi de tren acţionat manual sau cu motor, destinată curselor scurte de servicii pe calea ferată. /<fr. draisine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
drezínă (drezíne), s.f. – Vagonetă. Fr. draisine.
(Dicţionarul etimologic român)
DREZÍNĂ s.f. Vehicul, de obicei deschis, care serveşte mai ales la transporturi uşoare pe o linie ferată. [< fr. draisine].
(Dicţionar de neologisme)
DREZÍNĂ s. f. vehicul (deschis) pentru transporturi uşoare pe o linie ferată. (< fr. draisine)
(Marele dicţionar de neologisme)
drezínă s. f., g.-d. art. drezínei; pl. drezíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DREZÍN//Ă ~e f. Vehicul pe roţi de tren acţionat manual sau cu motor, destinată curselor scurte de servicii pe calea ferată. /<fr. draisine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
DREZÍNĂ s.f. Vehicul, de obicei deschis, care serveşte mai ales la transporturi uşoare pe o linie ferată. [< fr. draisine].
(Dicţionar de neologisme)
DREZÍNĂ s. f. vehicul (deschis) pentru transporturi uşoare pe o linie ferată. (< fr. draisine)
(Marele dicţionar de neologisme)
drezínă s. f., g.-d. art. drezínei; pl. drezíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)