drișcuit

DRIŞCUÍ, drişcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drişca. – Drişcă + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DRIŞCUÍT s.n. Drişcuire. – V. drişcui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DRIŞCU//Í ~iésc tranz. (tencuială, asfalt sau beton) A netezi cu drişca. /drişcă + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

drişcuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. drişcuiésc, imperf. 3 sg. drişcuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. drişcuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

drişcuít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DRIŞCUÍ vb. (CONSTR.) a făţui. (~ un zid proaspăt tencuit.)
(Dicţionar de sinonime)

DRIŞCUÍ vb. v. tencui.
(Dicţionar de sinonime)

DRIŞCUÍT s. v. drişcuire.
(Dicţionar de sinonime)