dribla dex - definiţie, sinonime, conjugare

dribla

[Conjugare]
DRIBLÁ, driblez, vb. I. Intranz. (Sport) A conduce mingea sau pucul (cu piciorul, mâna, crosa etc.) în aşa fel încât să-şi înşele adversarul direct şi să poată trece de el. ♦ Tranz. A-şi înşela şi a-şi depăşi adversarul direct printr-o conducere înşelătoare a mingii sau a pucului. ♦ P. gener. (Fam.) A păcăli, a înşela. – Din fr. dribbler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DRIBL//Á ~éz 1. intranz. (la fotbal, handbal, baschet, hochei) A conduce mingea sau pucul cu abilitate, ocolind adversarii. 2. tranz. 1) (adversari) A depăşi prin conducerea abilă a mingii sau a pucului. 2) fam. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr; a păcăli; a amăgi; a înşela; a minţi. /<fr. dribler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DRIBLÁ vb. I. intr. (Sport) A conduce mingea cu abilitate, având un adversar care stă în cale. [< fr. dribbler, cf. engl. dribble].
(Dicţionar de neologisme)

DRIBLÁ vb. I. intr. a conduce mingea cu abilitate, executând lovituri scurte cu piciorul (la fotbal), cu mâna (la handbal, baschet), sau cu crosa (la hochei), cu mişcări înşelătoare, pentru a putea evita adversarul. II. tr. a-şi înşela, a-şi depăşi adversarul. ♢ (p. ext.; fam.) a păcăli, a-şi înşela (< fr. dribbler, engl. dribble)
(Marele dicţionar de neologisme)

driblá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dribléz, 3 sg. şi pl. dribleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: dr dri drib dribl

Cuvinte se termină cu literele: la bla ibla ribla