drob dex - definiţie, sinonime, conjugare
DROB1, (1), drobi, s.m., (2, 3), droburi, s.n. 1. S.m. Bucată, bulgăre mai mare de sare; p. gener. bucată mare şi compactă din ceva. 2. S.n. Măruntaie de miel. ♢ Mâncare preparată din măruntaie de miel tocate, învelite în prapur şi puse la cuptor. 3. S.n. (Reg.) Cutia teascului de vin. – Din bg., scr. drob.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DROB2, drobi, s.m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene şi cu fructele păstăi turtite (Sarothamnus scoparius). 2. Nume dat mai multor arbuşti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau roşietice şi fructe păstăi (Cytisus). ♢ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi şi subţiri acoperite cu peri aspri, cu frunze păroase pe partea inferioară şi cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze acoperite de peri şi cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob1).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DROB1 ~i m. Bulgăre mare de sare. /<bulg., sb. drob
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DROB2 ~uri n. Fel de mâncare pregătită din măruntaie (de porc, de miel) tocate, cu adaus de condimente, înfăşurate în prapur şi date la cuptor. /<bulg., sb. drob
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DROB3 ~i m. Arbust din familia leguminoaselor având tulpina păroasă, frunze trifoliate, flori albe sau galbene şi fructul în formă de păstaie. /<rus., ucr. drok
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

drob (-bi), s.m. – 1. Bucată. – 2. Bulgăre de sare gemă. – 3. Măruntaie de pasăre, şi, în special, de miel. – 4. Fel tipic de mîncare, din măruntaie de miel învelit în prapur. – Mr. drob. Sl. drobĭ, cf. bg., sb. drob, rus. drobĭ „bucată” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 102; Conev 43 şi 90). Pentru semantism, cf. bg. drob „plămîn”, sb., cr., slov., ceh. drob „intestine”. Din sl. a trecut şi în mag. darab, de unde dubletul dărab, s.m. şi n. (Trans., bucată). – Der. drobină, s.f. (bulgăre de sare gemă), din sl. (bg.) drobina, sec. XVII; sdrobi, vb. (a sparge, a distruge; a toca, a pulveriza), din sl. s(ŭ)drobiti (cf. megl. drubes ‹ bg. drobiă); sdrobitor, adj. (care zdrobeşte); sdrobitură, s.f. (spărtură); sdrob, s.m. (fragment, rest).
(Dicţionarul etimologic român)

drob (-bi), s.m. – 1. Varietăţi de arbust (Cytisus albus, Cytisus Heufellii, Cytisus hirsutus, Cytisus nigricans, Genista Tinctoria). – 2. Plantă (Neslea paniculata). – Var. drog. Rut., rus. drok (Candrea; Scriban), cu finala alterată, probabil prin influenţa cuvîntului anterior. – Der. drobişor (var. drobuşor), s.m. (arbust, drob; Isatis tictoria; Genista tinctoria); drobiţă, s.f. (Genista tinctoria); drobuşoară, s.f. (arbust, drob).
(Dicţionarul etimologic român)

drob, droburi s.n. (vulg.) penis. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

drob-de-múnte s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

drob (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

drob (maruntaie de miel, fel de mâncare, cutia teascului) s. n., pl. dróburi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DROB s. 1. v. bulgăre. 2. v. drobiţă. 3. v. drobuşor.
(Dicţionar de sinonime)

DROB s. v. coş, ladă, lemnul-bobului, salcâm-galben.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: dr dro

Cuvinte se termină cu literele: ob rob