drogurilor

DROG¹, droguri, s.n. 1. Substanţă de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuinţează la prepararea unor medicamente şi ca stupefiant. 2. (Fam.) Medicament. – Din fr. drogue.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DROG² subst. Numele a două plante: a) arbust cu flori gălbui solitare, care creşte prin locuri pietroase şi aride (Genista albida); b) plantă târâtoare din familia leguminoaselor, care creşte prin păşuni montane (Genista oligosperma). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DROG ~uri n. mai ales la pl. Substanţă folosită la prepararea unor medicamente sau ca stupefiant. /<fr. drogue
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

drog (dróguri), s.n. – Stupefiant. Fr. drogue. – Der. drogherie, s.f., din fr. droguerie; droghist, s.m., din fr. droguiste; droga, vb. (a administra droguri).
(Dicţionarul etimologic român)

DROG s.n. Substanţă folosită la prepararea produselor farmaceutice. ♦ (Adesea peior.) Medicament. [< fr. drogue, cf. it. droga].
(Dicţionar de neologisme)

DROG s. n. 1. substanţă toxică medicamentoasă folosită la prepararea produselor farmaceutice. 2. stupefiant. (< fr. drogue)
(Marele dicţionar de neologisme)

drog s. n., pl. dróguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DROG s. v. stupefiant.
(Dicţionar de sinonime)

DROG s. v. grozamă.
(Dicţionar de sinonime)