drojdie
[Sinonime]
DRÓJDIE, drojdii, s.f. 1. Substanţă depusă dintr-un lichid pe fundul unui vas. ♢ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capătul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zaţ de cafea. 2. (În sintagma) Rachiu de drojdie (şi eliptic) = rachiu făcut din drojdie (1) de vin. 3. Fig. Rămăşiţă, reminiscenţă, urmă. 4. Fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societăţi; pleavă, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care trăiesc în colonii şi de obicei produc fermentaţia alcoolică în materii zaharoase. ♦ Preparat industrial făcut din una dintre aceste ciuperci (a berii), întrebuinţat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. droždijen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DRÓJDI//E ~i f. 1) Colonie de ciuperci microscopice unicelulare care produc fermentaţia alcoolică sau dospirea aluatului. 2) Preparat conţinând asemenea microorganisme şi folosit la dospirea aluatului. 3) Materie care se depune pe fundul unui vas când un lichid se află mai mult timp în el. ~ de vin. 4) fig. Ceea ce rămâne după ce se consumă ceva; rămăşiţă. 5) cu sens colectiv fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societăţi; pleavă; putregai. [Art. drojdia; G.-D. drojdiei; Sil. -di-e] /<sl. droždijen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
drójdie (drójdii), s.f. – 1. Zaţ. – 2. Sediment. – 3. Ferment, preparat industrial întrebuinţat ca ferment pentru dospirea aluatului. Megl. (drujdeală). Sl. droždije (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 176; Cihac, II, 102; Conev 88), cf. bg. droždie, sb. drožda, slov. droždije, ceh., rus. droždi. – Der. drojdios, adj. (dens, plin de drojdie, impur).
(Dicţionarul etimologic român)
drójdie s. f. (sil. -di-e), art. drójdia (sil. -di-a), g.-d. art. drójdiei; pl. drójdii, art. drójdiile (sil. -di-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DRÓJDIE s. 1. levură, (reg.) ţaică. (~ de bere.) 2. v. maia. 3. drojdie selecţionată = ferment selecţionat. 4. (prin Ban.) logor. (~ depusă pe fundul unui butoi.) 5. v. zaţ.
(Dicţionar de sinonime)
DRÓJDIE s. v. lepădătură.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DRÓJDI//E ~i f. 1) Colonie de ciuperci microscopice unicelulare care produc fermentaţia alcoolică sau dospirea aluatului. 2) Preparat conţinând asemenea microorganisme şi folosit la dospirea aluatului. 3) Materie care se depune pe fundul unui vas când un lichid se află mai mult timp în el. ~ de vin. 4) fig. Ceea ce rămâne după ce se consumă ceva; rămăşiţă. 5) cu sens colectiv fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societăţi; pleavă; putregai. [Art. drojdia; G.-D. drojdiei; Sil. -di-e] /<sl. droždijen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
drójdie s. f. (sil. -di-e), art. drójdia (sil. -di-a), g.-d. art. drójdiei; pl. drójdii, art. drójdiile (sil. -di-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DRÓJDIE s. 1. levură, (reg.) ţaică. (~ de bere.) 2. v. maia. 3. drojdie selecţionată = ferment selecţionat. 4. (prin Ban.) logor. (~ depusă pe fundul unui butoi.) 5. v. zaţ.
(Dicţionar de sinonime)
DRÓJDIE s. v. lepădătură.
(Dicţionar de sinonime)