drumeț

DRUMÉŢ, -EÁŢĂ, drumeţi, -e, s.m. şi f. Persoană care călătoreşte (pe jos); călător. – Drum + suf. -eţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DRUMÉŢ ~i m. Persoană care călătoreşte pe drum (fără mijloace de transport). /drum + suf. ~eţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

drumeţ, drumeţi s.m. (glum.) picior de porc vândut în măcelării în anii regimului comunist. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

druméţ s. m., pl. druméţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DRUMÉŢ s. v. călător.
(Dicţionar de sinonime)