DRUMUÍ, drumuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Top.) A lega detaliile unei suprafeţe de teren cu triangulaţia geodezică respectivă. 2. Intranz. (Rar) A merge, a umbla pe drum. – Drum + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DRUMU//Í ~iésc 1. tranz. (suprafeţe de teren) A compara cu triangulaţia geodezică respectivă. 2. intranz. reg. A merge pe drum; a fi în drum. /drum + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
drumuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. drumuiésc, imperf. 3 sg. drumuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. drumuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DRUMUÍ vb. v. călători, colinda, cutreiera, peregrina, umbla, voiaja.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DRUMU//Í ~iésc 1. tranz. (suprafeţe de teren) A compara cu triangulaţia geodezică respectivă. 2. intranz. reg. A merge pe drum; a fi în drum. /drum + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DRUMUÍ vb. v. călători, colinda, cutreiera, peregrina, umbla, voiaja.
(Dicţionar de sinonime)