drupă dex - definiţie, sinonime, conjugare

drupă

DRÚPĂ, drupe, s.f. Tip de fruct cu mezocarpul cărnos (şi zemos) şi cu endocarpul format dintr-un singur sâmbure. – Din fr. drupe, lat. drupa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DRÚP//Ă ~e f. bot. Tip de fruct cărnos cu un singur sâmbure tare (reprezentanţi: caisa, pruna, măslina). /<fr. drupe, lat. drupa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DRÚPĂ, drupe, s.f. Tip de fruct cărnos şi zemos cu un singur sâmbure (ca vişina, piersica, pruna etc.). – Fr. drupe (lat. lit. drupa)
(Dicţionarul limbii române moderne)

DRÚPĂ s.f. Tip de fruct cărnos şi zemos care are un singur sâmbure. [Cf. fr. drupe, lat. drupa – măslină].
(Dicţionar de neologisme)

DRÚPĂ s. f. fruct indehiscent cărnos şi zemos, cu un singur sâmbure. (< fr. drupe, lat. drupa)
(Marele dicţionar de neologisme)

drúpă s. f., g.-d. art. drúpei; pl. drúpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: dr dru drup

Cuvinte se termină cu literele: pa upa rupa