duși dex - definiţie, sinonime, conjugare
DUS1 s.n. (Rar) Faptul de a (se) duce; plecare. – V. duce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUS2, -Ă, duşi, -se, adj. 1. Plecat (fără a se mai întoarce); p. ext. mort. ♢ Expr. A dormi dus = a dormi foarte adânc. ♦ (Despre unităţi de timp şi despre acţiuni) Trecut, dispărut (pentru totdeauna). ♦ (Despre ochi) Care este adâncit în orbite (de oboseală, boală, supărare etc.). 2. Fig. Desprins de realitate; absent, îngândurat. ♢ Loc. adv. şi adj. Dus pe gânduri = îngândurat. – V. duce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUS ~ă (duşi, ~e) fig. Care denotă lipsă totală de atenţie. ♢ ~ pe gânduri îngândurat. Ochi duşi în fundul capului ochi adânciţi în orbite. /v. a duce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DUŞI m. la pl pop. Stare sufletească (bună sau rea); dispoziţie. /<lat. dusii
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dus s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

duşi s. m. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DUS adj. căzut, înfundat. (Cu ochii ~şi.)
(Dicţionar de sinonime)

DUS adj. v. ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, prostit, trişat.
(Dicţionar de sinonime)

DUS s. v. cărat.
(Dicţionar de sinonime)

DUŞI s. pl. v. dispoziţie, toane, voie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: du dus

Cuvinte se termină cu literele: si usi