dușiș

duşíş (-şuri), s.n. – Noroc, hazard. Tc. düşüş, dişiş (Şeineanu, III, 49). Sec. XVII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

Cuvinte care încep cu literele: du dus dusi

Cuvinte se termină cu literele: is sis usis