dușmănește

DUŞMĂNÉŞTE adv. În mod ostil, cu duşmănie, ca un duşman. – Duşman + suf. -eşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUŞMĂNÍ, duşmănesc, vb. IV. Tranz. şi refl. recipr. A avea sentimente de ură faţă de cineva (sau de ceva); a (se) urî. – Din duşman.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUŞMĂNÉŞTE adv. În felul duşmanilor; ca duşmanii. /duşman + suf. ~este
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DUŞMĂN//Í mă ~ésc intranz. A se afla în relaţii de duşmănie (unul cu altul); a trăi în vrajbă; a se vrăjmăşi; a se uri; a se învrăjbi; a se dezbina. /Din duşman
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DUŞMĂNÍ duşmănésc tranz. A trata ca pe un duşman; a vrăjmăşi. /Din duşman
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

duşmănéşte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

duşmăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duşmănésc, imperf. 3 sg. duşmăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. duşmăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DUŞMĂNÉŞTE adv. (înv.) vrăjmăşeşte. (Se poartă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

DUŞMĂNÍ vb. a se învrăjbi, a (se) urî, a (se) vrăjmăşi, (pop.) a (se) înduşmăni, (înv. şi reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Se ~ de moarte.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Duşmăneşte ≠ prieteneşte
(Dicţionar de antonime)

A se duşmăni ≠ a prieteni
(Dicţionar de antonime)