dușmănesc dex - definiţie, sinonime, conjugare
DUŞMĂNÉSC, -EÁSCĂ, duşmăneşti, adj. (Înv.) Al duşmanilor, privitor la duşmani. ♦ Duşmănos. – Duşman + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUŞMĂNÍ, duşmănesc, vb. IV. Tranz. şi refl. recipr. A avea sentimente de ură faţă de cineva (sau de ceva); a (se) urî. – Din duşman.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUŞMĂN//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care este caracteristic pentru duşmani; de duşman; vrăjmăşesc; inamic. /duşman + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DUŞMĂN//Í mă ~ésc intranz. A se afla în relaţii de duşmănie (unul cu altul); a trăi în vrajbă; a se vrăjmăşi; a se uri; a se învrăjbi; a se dezbina. /Din duşman
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DUŞMĂNÍ duşmănésc tranz. A trata ca pe un duşman; a vrăjmăşi. /Din duşman
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

duşmănésc adj. m., f. duşmăneáscă; pl. m. şi f. duşmănéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

duşmăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duşmănésc, imperf. 3 sg. duşmăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. duşmăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DUŞMĂNÉSC adj. v. duşmănos, inamic, nepri-etenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaş.
(Dicţionar de sinonime)

DUŞMĂNÍ vb. a se învrăjbi, a (se) urî, a (se) vrăjmăşi, (pop.) a (se) înduşmăni, (înv. şi reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Se ~ de moarte.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Duşmănescprietenesc
(Dicţionar de antonime)

A se duşmăni ≠ a prieteni
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: du dus dusm dusma dusman

Cuvinte se termină cu literele: sc esc nesc anesc manesc