dușmancă

DUŞMÁNCĂ, duşmance, s.f. Duşmană. – Duşman + suf. -că.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

duşmancă, duşmance s.f. (peior.) soţie, nevastă, consoartă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

duşmáncă s. f., g.-d. art. duşmáncei; pl. duşmánce
(Dicţionar ortografic al limbii române)