dual dex - definiţie, sinonime, conjugare

dual

DUÁL, duale, s.n. Număr gramatical care indică în unele limbi două obiecte ori fiinţe alcătuind de obicei o pereche. [Pr.: du-al] – Din fr. duel, lat. dualis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUÁL n. Număr gramatical folosit în unele limbi când e vorba numai de două fiinţe sau lucruri. [Sil. du-al] /<fr. duel, lat. dualis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DUÁL s.n. Număr gramatical care arată că este vorba de două exemplare din aceeaşi speţă sau de o pereche de obiecte. [Pron. du-al, pl. -luri, -le. / < lat. dualis, cf. it. duale].
(Dicţionar de neologisme)

DUÁL, -Ă I. adj. care prezintă dualitate; dublu. ♢ (despre două noţiuni matematice) de aceeaşi natură, obţinute una din cealaltă prin acelaşi procedeu. II. s. n. număr gramatical caracteristic unor limbi, deosebit de sg. şi pl., prin care se arată că este vorba de două exemplare din aceeaşi specie sau de o pereche de obiecte. (< fr. dual, lat. dualis)
(Marele dicţionar de neologisme)

duál s. n., pl. duále
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: du dua

Cuvinte se termină cu literele: al ual