dubit dex - definiţie, sinonime, conjugare
DUBÍ, dubesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A tăbăci, a argăsi. ♢ Expr. A pune (pe cineva) la dubit = a băga (pe cineva) la închisoare. 2. Refl. (Despre in, cânepă, etc.) A se muia, a se topi, a se destrăma. – Din ucr. dubyty.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUBÍT, -Ă, dubiţi, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre piei) Argăsit, tăbăcit. 2. (Despre in, cânepă etc.) Muiat, topit, destrămat. – V. dubi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DUB//Í ~ésc tranz. reg. 1) (piei de animale) A trata cu tananţi pentru a da însuşirile necesare; a tăbăci; a argăsi. 2) fig. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a toropi; a stâlci; a stropşi; a tăbăci; a făcălui; a ucide. 3) (plante textile) A ţine în apă pentru a separa fibrele de tulpină; a topi; a mura. /<ucr. dybyty
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dubí (dubésc, dubít), vb. – A argăsi, a tăbăci. Sl. (ceh., rus.) dubiti (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 103), din sl. dąbŭ „arbore”, cf. dîmb, dubă, dumbravă. Miklosich, Lexicon, 162, derivă în mod ciudat cuvîntul rom. din sl. dlŭbsti „a scărpina”. – Der. nedubit, adj. (netăbăcit); dubeală, s.f. (substanţă care tăbăceşte); dubălar, s.m. (tăbăcar); dubălărie, s.f. (tăbăcărie); dubină, s.f. (subtanţă care tăbăceşte), pentru a cărui der. cf. Iordan, ZRPh., LVI, 320. Cuvinte folosite aproape exclusiv în Mold. şi Bucov.
(Dicţionarul etimologic român)

dubi, dubesc v.t. a aresta, a închide. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

dubit, -ă, dubiţi, -te adj. arestat, închis. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

dubí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dubésc, imperf. 3 sg. dubeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dubeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DUBÍ vb. v. argăsi, tăbăci.
(Dicţionar de sinonime)

DUBÍT adj. v. argăsit, tăbăcit.
(Dicţionar de sinonime)

DUBÍT s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: du dub dubi

Cuvinte se termină cu literele: it bit ubit