dubita dex - definiţie, sinonime, conjugare
DUBÍT, -Ă, dubiţi, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre piei) Argăsit, tăbăcit. 2. (Despre in, cânepă etc.) Muiat, topit, destrămat. – V. dubi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUBITÁ vb. I. intr. a se îndoi; a sta la îndoială, a şovăi. II. tr. (rar) a pune la îndoială. (< lat. dubitare)
(Marele dicţionar de neologisme)

dubit, -ă, dubiţi, -te adj. arestat, închis. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

dubitá vb., ind. prez. 1 sg. dubitéz, 3 sg. şi pl. dubiteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DUBÍT adj. v. argăsit, tăbăcit.
(Dicţionar de sinonime)

DUBÍT s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.
(Dicţionar de sinonime)

DUBÍŢĂ s. v. autodubiţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: du dub dubi dubit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita bita ubita