dubitativ

DUBITATÍV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Despre propoziţii) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranţă, o posibilitate sau o bănuială. – Din fr. dubitatif, lat. dubitativus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUBITATÍV ~ă (~i, ~e) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre etc. /<fr. dubidatif, lat. dubitativus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DUBITATÍV, -Ă adj. Care exprimă o îndoială, un dubiu. ♢ Propoziţie dubitativă (şi s.f.) = propoziţie care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranţă sau o bănuială. [Cf. lat. dubitativus, fr. dubitatif].
(Dicţionar de neologisme)

DUBITATÍV, -Ă adj. care exprimă o îndoială, un dubiu. o propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranţă sau o bănuială cu privire la o acţiune. (< fr. dubitatif, lat. dubitativus)
(Marele dicţionar de neologisme)

dubitatív adj. m., pl. dubitatívi; f. sg. dubitatívă, pl. dubitatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)