dubiu dex - definiţie, sinonime, conjugare

dubiu

[Sinonime]
DÚBIU, dubii, s.n. Îndoială, nesiguranţă, lipsă de încredere (faţă de cineva sau ceva). – Din lat. dubium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÚBI//U ~i n. Lipsă de încredere. [Sil. du-biu] /<lat. dubium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dúbiu s.n. – s.n. – Îndoială. Lat. dubium (sec. XIX). – Der. dubios, adj. (incert); dubitativ, adj. (care exprimă o îndoială); indubitabil, adj. (neîndoios).
(Dicţionarul etimologic român)

DÚBIU s.n. Îndoială, neîncredere; nesiguranţă. [Pron. -biu. / < lat. dubium].
(Dicţionar de neologisme)

DÚBIU s. n. îndoială, neîncredere; nesiguranţă. (< lat. dubium)
(Marele dicţionar de neologisme)

dúbiu s. n. [-biu pron. -biu], art. dúbiul; pl. dúbii, art. dúbiile (sil. -bi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DÚBIU s. v. îndoială.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Dubiu ≠ certitudine, siguranţă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: du dub dubi

Cuvinte se termină cu literele: iu biu ubiu