dublet

DUBLÉT, dublete, s.n. 1. Al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marcă etc.), păstrat într-o colecţie. 2. Fiecare dintre cuvintele cu acelaşi etimon, dar cu aspect fonetic şi uneori cu sens diferit, care au intrat într-o limbă dată în momente sau pe căi diferite. 3. (Fiz.) Dipol. 4. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă apropiate. – Din fr. doublet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUBLÉT ~te n. 1) Copia (mai puţin valo-roasă) a unui obiect păstrat într-o colecţie sau muzeu. 2) lingv. Cuvinte cu funcţie sau sens comun, dar cu aspecte fonetice diferite. ~e lexicale. /<fr. doublet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DUBLÉT s.n. 1. Exemplarul al doilea al unei cărţi, al unei medalii dintr-o colecţie, al unei mărci poştale etc. ♦ Al doilea exemplar al unui obiect. 2. Cuvânt de aceeaşi origine cu altul, diferit ca formă, dar cu sens identic, intrate în limbă pe căi sau în momente diferite. 3. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă foarte apropiate. ♢ Dublet electric = dipol electric. [< fr. doublet].
(Dicţionar de neologisme)

DUBLÉT s. n. 1. exemplarul al doilea al unei cărţi, al unei medalii dintr-o colecţie, mărci poştale etc. 2. cuvânt de aceeaşi origine cu altul, diferit ca formă, dar cu sens identic, intrat în limbă pe căi sau în momente diferite. 3. (fiz.) pereche de linii spectrale cu lungimi de undă foarte apropiate. o ~ electric = dipol electric. (< fr. doublet)
(Marele dicţionar de neologisme)

dublét (al doilea exemplar) s. n. (sil. -blet), pl. dubléte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DUBLÉT s. v. dipol.
(Dicţionar de sinonime)