ducăreț
DUCĂRÉŢ, -EÁŢĂ, ducăreţi, -e, adj. (Fam.) Umblăreţ. – Duce + suf. -ăreţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ducăréţ adj. m., pl. ducăréţi; f. sg. ducăreáţă, pl. ducăréţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ducăréţ adj. m., pl. ducăréţi; f. sg. ducăreáţă, pl. ducăréţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)