duct

DUCT s.n. (Anat.) Canal, tub. – Din lat. ductus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUCT s.n. (Anat.) Canal, tub. [< lat. ductus].
(Dicţionar de neologisme)

DUCT¹ s. n. (anat.) canal, tub. (< lat. ductus)
(Marele dicţionar de neologisme)

-DÚCT² elem. „care duce”. (< lat. ductus)
(Marele dicţionar de neologisme)

duct s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DUCT s. v. conduct.
(Dicţionar de sinonime)