duduiță

DUDUÍT s.n. Faptul de a dudui; zgomot sacadat; duduitură, durduit. – V. dudui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUDUÍŢĂ, duduiţe, s.f. Diminutiv al lui duduie. – Duduie + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

duduít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

duduíţă s. f., g.-d. art. duduíţei; pl. duduíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DUDUÍT s. 1. v. cutremurare. 2. v. bubuitură. 3. v. hu-ruitură.
(Dicţionar de sinonime)