duel dex - definiţie, sinonime, conjugare

duel

[Sinonime]
DUÉL, dueluri, s.n. Luptă care se desfăşoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezenţa unor martori şi care are drept scop tranşarea unui diferend personal. ♦ Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ Fig. Polemică vie care are loc între două persoane, două publicaţii etc. – Din fr. duel, lat. duellum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUÉL ~uri n. 1) Luptă desfăşurată după anumite reguli între două persoane înarmate, dintre care una cere rezolvarea unui diferend. 2) fig. Schimb viu de opinii sau replici între două părţi adverse (persoane sau publicaţii); polemică. [Sil. du-el] /<fr. duel, lat. duellum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

duél (duéluri), s.n. – 1. Luptă între două persoane înarmate. – 2. (Fig.) Polemică. Fr. duel. – Der. duela, vb. (rar, a se bate în duel); duelist, s.m., din fr.; duelgiu, s.m. (duelist).
(Dicţionarul etimologic român)

DUÉL s.n. Luptă cu armele între două persoane, dată în prezenţa unor martori fixaţi dinainte, în vederea lămuririi unui diferend. ♦ (Fig.) Luptă între două persoane, între două grupuri. [Pron. du-el. / cf. fr. duel, it. duello, lat. duellum – război].
(Dicţionar de neologisme)

DUÉL s. n. 1. luptă cu armele între două persoane, dată în prezenţa unor martori fixaţi dinainte, în vederea lămuririi unui diferend. 2. ~ de artilerie = acţiune în care artileriile părţilor beligerante trag simultan una asupra celeilalte. 3. (fig.) luptă, dispută între două persoane, grupuri, publicaţii. (< fr. duel, lat. duellum)
(Marele dicţionar de neologisme)

duél s. n., pl. duéluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DUÉL s. (rusism înv.) poedinoc. (L-a provocat la ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: du due

Cuvinte se termină cu literele: el uel