duela

DUELÁ, duelez, vb. I. Intranz. şi refl. recipr. A se lupta în duel. [Pr.: du-e-] – Din duel. Cf. it. d u e l l a r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DUEL//Á ~éz intranz. A lupta în duel. [Sil. du-e-] /Din duel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DUEL//Á mă ~éz intranz. A se lupta în duel (unul cu altul). [Sil. du-e-] /Din duel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DUELÁ vb. I. intr., refl. A se bate în duel. [Pron. du-e-. / < it. duelare].
(Dicţionar de neologisme)

DUELÁ vb. intr., refl. a se bate în duel. (< it. duellare)
(Marele dicţionar de neologisme)

duelá vb. (sil. du-e-), ind. prez. 1 sg. dueléz, 3 sg. şi pl. dueleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)